CFSN

… nădejde feministă!


Scrie un comentariu

Duminica 7/12: Cafenea si aniversare 1 an de CFSN

Duminica 7 decembrie de la ora 14 aniversam un an de la deschiderea

Centrului Feminist Sofia Nadejde cu o noua editie de CAFENEA VEGANA!

Va asteptam la putina relaxare de sfarsit de an, povesti si discutii despre activitati viitoare.

Va fi deschisa si BIBLIOTECA din care puteti rasfoi sau imprumuta zine, carti si alte materiale (sau puteti returna materiale imprumutate).

Haideti, cu mic cu mare, sa celebram impreuna – ca existam si supravietuim!

DUMINICA 7 DECEMBRIE DE LA ORA 14:00.

DUMINICA 7 DECEMBRIE DE LA ORA 14:00.

– MENIUL –

meniuCV_7dec


Scrie un comentariu

Duminica 19/10: Cafeneaua vegana se intoarce!

Va asteptam duminica la Cafenea! Centrul e deschis intre 14 si 18, hai sa gusti din bunatatile de toate felurile si sa rasfoiesti sau sa imprumuti carti, zine si alte materiale din mobilobiblioteca FIA si colectia SVR, sau sa returnezi materialele deja imprumutate. Catalogul online este la zi cu cele mai noi titluri din biblioteca.

Meniul de saptamana asta:

DUMINICA 19 OCTOMBRIE DE LA ORA 14:00.

CAFENEAUA VEGANA @CFSN, DUMINICA 19 OCTOMBRIE DE LA ORA 14:00.


Scrie un comentariu

International Mad Pride Day

Pe 14 iulie e International Mad Pride Day, o zi in care utilizatorii si supravietuitorii psihiatriei sarbatoresc rezistenta la opresiune exercitata in interiorul sistemului psihiatric si in afara lui, reusitele miscarii pentru drepturile omului ale utilizatorilor si mad pride supravietuitorilor, moduri diferite de a fi, aceasta zi fiind o oportunitate de a ne coaliza cu alte grupuri marginalizate pentru a combate diverse forme de opresiune.

Mad Pride este un eveniment international care s-a dezvoltat in Canada, in anii 1990, in contextul miscarii utilizatorilor de servicii psihiatrice/a fostilor pacienti/supravietuitorilor psihiatriei pentru (1) a combate discriminarea si opresiunea sistemica impotriva persoanelor cu un diagnostic psihiatric; (2) a celebra contributia supravietuitorilor la viata comunitatii; (3) a prezenta istoria si cultura persoanelor ‘nebune’ din perspectiva acestora; (4) a crea coalitii cu alte grupuri marginalizate, inclusiv persoanele cu dizabilitati, minoritati etnice si rasiale, comunitatea LGBTQIA, in vederea respingerii stereotipurilor culturale opresive; (5) a crea legaturi cu alte grupuri din comunitate pentru a facilita vizibilitatea si acceptarea persoanelor cu dizabilitati psihosociale; (6) a-i imputernici pe aceia dintre noi anterior exclusi, la crearea si conservarea contributiei noastre la dezvoltarea culturii si a societatii. (http://www.csinfo.ca/bulletin/Bulletin_374.pdf)

Mad Pride se refera la mandria de a fi supravietuit opresiunii si abuzul din serviciile psihiatrice si din afara acestora, de a valoriza modalitati diferite de a fi, de a ne revendica drepturile si de a ne sarbatori contributiile personale si colective, precum si o oportunitate de a-i comemora pe aceia dintre noi care nu au supravietuit.
Mad Pride este o miscare pentru dreptate sociala care inglobeaza aspiratiile diverselor miscari radicale, cum ar fi dreptul la o locuinta sigura si accesibila financiar, dreptul de a decide cu privire la propriul corp, dreptul de a fi protejat de violenta comisa de catre indivizi si stat, dreptul la accesibilitate, dreptul de a decide unde si cu cine sa traim etc. (http://www.csinfo.ca/bulletin/Bulletin_398.pdf)

Pentru mai multe informatii: http://www.theicarusproject.net/article/mad-pride-creative-maladjustment-and-mad-cartographies; http://cmweek.org/; http://www.madprideto.com/; http://rabble.ca/blogs/bloggers/jesse/2011/07/celebrate-mad-pride

Pe 13 iulie, de la ora 14:00, vino alaturi de noi sa sarbatorim aceasta zi, sa discutam despre istoria si importanta ei si despre ce-ar putea fi facut mai departe in contextul unei dezinstutionalizari esuate inca in Romania, al numeroaselor incalcari ale drepturilor omului, al hegemoniei psihiatriei ca singura masura de interventie pentru multe persoane, de multe ori involuntara, al lipsei de sustinere de orice fel pentru orice miscare radicala a utilizatorilor si supravietuitorilor.

In curand, mai multe detalii despre evenimentele de duminica. Tot atunci, cine va dori, va putea face donatii pentru infiintarea in viitor a unei organizatii a utilizatorilor si supravietuitorilor, si pentru organizarea altor activitati in perioada urmatoare.

Si tot duminica va asteptam si la cafeneaua vegana, de la aceeasi ora.

DUMINICA 13 IULIE

DUMINICA 13 IULIE, DE LA 14:00 LA 19:00


Scrie un comentariu

Duminica 29/06: Cafenea vegana

Duminica asta e Cafeneaua Vegana! Toata lumea este binevenita, va asteptam cu mic cu mare incepand cu ora 14! Ca de obicei, pe langa testarea diferitelor bunatati, statul la taifas si/sau relaxarea in gradina, pana la ora 18 poti si sa rasfoiesti sau sa imprumuti carti, zine si alte materiale din mobilobiblioteca FIA si colectia SVR, sau sa returnezi materialele deja imprumutate. Catalogul online este la zi cu cele mai noi titluri din biblioteca.

DUMINICA 29 IUNIE DE LA ORA 14:00.

DUMINICA 29 IUNIE DE LA ORA 14:00.


Scrie un comentariu

Duminica 5/25: Cafenea vegana si Cerc (proiectie/discutie)

Duminica va asteptam cu bunatati la cafeneaua vegana si pentru cine este interesat(a), de la ora 17 organizam o intalnire deschisa a cercului de lecturi feministe: saptamana asta vizionam impreuna conversatia „Are You Still A Slave?” intre Marci Blackman, bell hooks, Shola Lynch si Janet Mock.

Poti veni si doar sa rasfoiesti, imprumuti sau returnezi carti, zine si alte materiale din mobilobiblioteca FIA si colectia SVR

DUMINICA 25 MAI INTRE 14:00 si 18:00.

DUMINICA 25 MAI INTRE 14:00 si 18:00.


Scrie un comentariu

De 1 mai, multă putere surorilor noastre şi, astfel, clasei muncitoare!

siec„Felul în care clasa muncitoare îşi va organiza unitatea, ramâne încă neştiut. Ceea ce ştim e că, până acum, multora ni s-a spus să ne ignorăm nevoile în vederea unui interes mai larg care nu a fost vreodată suficient de larg încât să ne includă şi pe noi. Aşa că am învăţat din experienţe amare că nu se va putea forma vreodată ceva unit şi revoluţionar, până când fiecare grup din clasa exploataţilor işi va face simţită puterea autonomă. Multă putere surorilor şi, astfel, clasei muncitoare!” (Selma James, Sex, Race and Class, 1975)

În 1952, Selma James scria primul ei text despre însemnătatea politică a muncii domestice şi efectele pe care obligativitatea ei le are asupra femeilor, în special asupra femeilor din clasa muncitoare industrială din SUA, cu 10 ani înainte de The Feminine Mystique a lui Betty Friedan despre femeile casnice nefericite din suburbiile clasei de mijloc. A Woman’s Place e un text care descria o realitate ce avea sa devină punctul central al campaniei pornite de Selma James în 1972 (împreună cu Mariarosa Dalla Costa şi Silvia Federici) – International Wages for Housework Campaign, prin care se cerea statului să plătească munca domestică facută de femei. Campania a fost atacată încă de la inceput atât de sindicate, bărbaţii stângişti şi stânga organizată, care urmăreau să atragă femeile în propriile planuri de organizare şi să le menţină pe poziţia de servitoare neplătite ale „clasei muncitoare”, cât şi de multe feministe pentru care principiile acestei campanii erau în conflict cu ideilor lor de emancipare a femeilor, gândită dincolo de munca domestică. În cadrul stângii, Selma James a luptat pentru autonomizarea fiecărui grup vulnerabil şi exploatat – femei, persoane de culoare, lucrătoare sexuale, persoane gay, lesbiene, bisexuale, trans şi queer, persoane cu dizabilităţi, prizonieri, imigranţi- , având convingerea că doar în momentul în care fiecare dintre aceste grupuri işi va face simţită forţa, clasa muncitoare va deveni mai puternică. În Londra, Selma James a contribuit în 1975 la deschiderea unui centru care reuneşte astăzi, împreună cu International Wages for Housework Campaign, 15 grupuri, printre care English Collective of Prostitutes, All African Women’s Group and its Mothers’ Campaign, Women Against Rape, Lesbians Bi Trans & Queers in the Global Women’s Strike, WinVisible (women with visible and invisible disabilities).

Din 1972 până în prezent, Campania s-a internaţionalizat, inclusiv prin crearea Global Women’s Strike – o platformă de luptă transnaţională care reuneşte asociaţii ale lucratoarelor domestice din Peru, Venezuela, Haiti, Guyana si Trinidad&Tobago, femei din zona rurală a Indiei si Ugandei, lucratoare sexuale din Filipine. Cu toate acestea, International Wages for Housework Campaign ramâne necunoscută sau invizibilă în multe locuri. Acest insucces a fost caracterizat de Silvia Federici ca unul din eşecurile mişcării feministe, marcată de multe ori, după cum spune Selma James, de individualism şi ambiţie personală, decât de o lupta comună şi solidară cu femei în situaţiile cele mai precare.

A cere salariu pentru munca domestică – indiferent dacă asta se referă la îngrijirea copiilor şi vârstinicilor, la curaţenie şi mâncare, la susţinere emoţională şi servicii sexuale – rămâne în multe locuri ceva de neimaginat, pentru că munca domestică a fost şi ar trebui să rămână din punctul multora de vedere, o activitate esenţială naturii femeii şi o manifestare gratuită a iubirii necondiţionate. Negarea aceastei corelaţii are un potenţial revoluţionar care contestă nu doar naturalizarea muncii domestice ci, în consecintă, şi acest rol al femeii prin care capitalul îşi consolidează puterea. De aceea, această luptă subminează fundamental puterea capitalului de a solicita muncă neplatită de la femei, precum şi modul în care sunt structurate relaţiile dintre bărbaţi şi femei.

„A spune că vrem salarii pentru munca domestică”, scria Silvia Federici in 1975, „înseamnă a expune faptul că munca domestică înseamnă deja bani pentru capital, care a facut si face bani din mancarea pe care-o facem, din zâmbitul pe care-l livrăm, din sexul pe care-l prestăm. În acelaşi timp, asta demonstrează că de-a lungul anilor am gătit, am zâmbit, am făcut sex, nu pentru că ne-a fost mai uşor decât altora, ci pentru nu am avut de ales. Feţele noastre s-au desfigurat de la atâta zambit, sentimentele noastre au dispărut de la atâta iubit, hipersexualizarea noastră ne-a lăsat complet desexualizate.

Mişcarea ‘salarii pentru munca domestica’ e doar inceputul, dar mesajul e clar: de acum înainte vor trebui să ne platească pentru că vrem să le mai asigurăm nimic gratis, ca femei. Vrem să numim munca ceea ce e – muncă, pentru ca în cele din urmă să putem redescoperi ce e iubirea si sa creăm acea sexualitate a noastră pe care nu am cunoscut-o pană acum. Iar în ceea ce priveste munca, putem cere nu doar un salariu, ci mai multe, pentru că am fost forţate să facem mai multe munci simultan. Suntem casnice, prostituate, infirmiere, psiholoage; aceasta e esenţa soţiei ‘eroine’ care e sarbatorită de Ziua Mamei. Noi vă spunem: nu mai sărbătoriţi exploatarea noastră, eroismul nostru presupus. De acum înainte vrem bani pentru fiecare moment al muncii noastre, pentru a putea refuza o parte din aceste momente şi în cele din urmă pe toate. În acest sens, nimic e mai eficace decat să arătăm ca virtuţile noastre de femei au o valoare calculabilă în bani, pană astăzi doar pentru capital, sporit pe masură înfrângerii noastre; de acum încolo, împotriva capitalului, înfrânt în masura în care ne vom organiza puterea.”

De 1 Mai, CFSN sărbătoreşte lupta proletariatului invizibil – lucrătoarele domestice şi sexuale!


Scrie un comentariu

Vizita de lucru de la Women Against Rape

La sfârșitul acestei luni, colectivul Sprijin după Viol va primi vizita câtorva persoane din colectivul Women Against Rape, UK. În cadrul acestei intâlniri, vom discuta și vom învăța împreună cum putem spriji persoanele care au trecut prin viol și alte tipuri de violență sexuală. Aceste cunostințe vor fi impărtășite mai departe cu persoanele care vor participa la atelierele organizate de colectivul Sprijin după Viol în perioada mai-august 2014.

Women Against Rape a fost fondată în 1976 și, de atunci, a reușit să aducă schimbări in legislația din UK (cum ar fi recunoașterea violului marital ca infracțiune in 1991, la sfârșitul unei campanii de 15 ani), și să instituie mai multe precedente legale. Susține persoanele care au supraviețuit violului în procedurile de raportare la poliție, în încercările de a se apăra de atacuri viitoare, în pregătirile pentru proces, atunci când aplică pentru compensație, sau când solicită azil în urma violului.

Women Against Rape lucrează împreună cu Black Women’s Rape Action Project, o organizație fondată in 1991, al cărei principal obiectiv este să obțină dreptate pentru femeile de culoare și imigrante care au supraviețuit violului, atacurilor rasiste și altor forme de violență, evidențiind discriminarea specifică cu care acestea se confruntă. În activitățile lor, BWRAP sancționează sexismul și rasismul cu care se confruntă femeile de culoare în cadrul sistemului de justiție, serviciilor de imigrare, birourilor de asistență, instituțiilor de sănătate, precum și din partea altor profesioniști.

BWRAP și WAR fac presiuni ca violul să fie recunoscut oficial ca persecuție și tortură și, astfel, ca temei pentru acordarea azilului, și insistă ca femeile care solicită azil să aibă acces la ingrijirea si asistența standard la care au dreptul toate persoanele care au supraviețuit violului. BWRAP a împiedicat deportarea multor supraviețuitoare ale violului. Ambele organizații sunt multirasiale.

Puteți găsi mai mult informații despre WAR si BWRAP, precum și despre activitățile pe care le desfașoară, pe siteul lor comun http://www.womenagainstrape.net